Părinții, copiii și pandemia – sfaturi utile

Educația de mediu este una dintre direcțiile principale ale organizației noastre. Totuși, în plină pandemie, este normal ca gândurile grupului nostru țintă – format din copii, părinți și profesori – să fie centrate pe situația actuală. Venim în întâmpinarea voastră cu câteva sfaturi și răspunsul la întrebarea: Cum le vorbim copiilor despre asta?

În situații neobișnuite sau care creează anxietate și nesiguranță, unii părinți încearcă să își protejeze copiii, ascunzându-le realitatea. Copiii sunt însă foarte perceptivi și își dau seama foarte repede când lucrurile nu sunt ca de obicei. Nici nu mai vorbim despre adolescenți, care sunt conectați și află informații din tot felul de surse – legitime sau nu. Cea mai bună opțiune este o discuție deschisă, adaptată la vârsta copiilor și la nivelul lor de înțelegere.

Am contactat-o pe doamna psiholog Iulia Velican și am rugat-o să scrie câteva sfaturi pentru părinți, pentru a-i ajuta să gestioneze situația curentă și să știe la ce s-ar putea aștepta. Iulia Velican este terapeut de formare integrativă și oferă în această perioadă ședințe de terapie sau de consiliere online pro bono, pentru persoanele care au nevoie de sprijin. O puteți contacta prin email la iulia.velican@yahoo.com sau telefonic la 0720600814.

Iată ce ne-a transmis:

„Izolarea la domiciliu și stresul sunt doar două dintre situațiile greu de gestionat generate de epidemia de COVID-19. Dintr-odată, multe tipuri de nevoi nu mai pot fi îndeplinite ca înainte. Multă lume experimentează emoții puternice și destabilizatoare precum frustrare, furie, angoasă, descurajare, iar unii oameni ajung să se simtă copleșiți.

O categorie pentru care provocarea este și mai mare sunt părinții. De la bebeluși la adolescenți, copiii de vârste diferite pot reacționa atât asemănător, cât și diferit la situație. Unele reacții sunt evidente, altele reprezintă subtilități pentru care este nevoie să fim atenți, să le identificăm pentru ca apoi să le adresăm.
Iată cele mai frecvente tipuri de situații problematice care pot apărea în funcție de vârstă ca reacție la stres, câteva modalități de adresare și o perspectivă mai bună asupra situației.

Bebeluși și copii mici

Ce se întâmplă?

Bebelușii și copiii mici, deși încă nu înțeleg situația, sunt receptivi la emoțiile părinților și pot simți încordare, teamă, nesiguranță sau neajutorare. Astfel pot ajunge să manifeste diferite răspunsuri de stres la ceea ce simt: să plângă mai des, să devină neliniștiți, agitați sau irascibili.

Ce poate ajuta?

Atenția și afecțiunea din partea părinților sau îngrijitorilor îi pot ajuta să se simtă în siguranță. Dacă sunt luați în brațe și li se vorbește pe un ton liniștitor, pot simți că sunt protejați și că au parte de grijă. Masajul este relaxant pentru corp, în timp ce un cântec de leagăn îi poate liniști emoțional. Pe lângă acestea, părinții pot face împreună cu ei activități plăcute, cum ar fi să le citească ceva, să le pună muzică liniștitoare, să scoată sunete amuzante sau să experimenteze cu ei jocuri senzoriale, potrivite acestei etape a dezvoltării. Puteți găsi aici o listă cu idei de jocuri: https://www.learning4kids.net/list-of-sensory-play-ideas/

Partea bună a lucrurilor

Părinții nevoiți să stea acasă în izolare au, față de înainte, mult mai mult timp de care se pot bucura cu copiii lor și pe care îl pot folosi pentru a întări conexiunea emoțională cu aceștia și pentru a contribui la dezvoltarea lor armonioasă.

Preșcolari

Ce se întâmplă?

Copiii deja percep la nivel conștient existența unei situații tensionate și preocuparea sau îngrijorarea celor din jur. Uneori, sentimentul de anxietate apărut astfel nu poate fi anulat pur și simplu de tonalitatea liniștitoare a vocii părinților, ajungând să se manifeste prin comportamente deja depășite, cum ar fi accidente în rutina legată de mersul la toaletă, urinat în pat sau stări de anxietate de separare de părinți sau de îngrijitori. Pot avea stări de iritabilitate sau de furie, iar somnul ar putea, de asemenea, să fie afectat. În unele cazuri, situațiile tensionate sau conflictuale dintre părinți îi pot face chiar să se simtă vinovați pentru ceea ce se întâmplă, și, necunoscând încă această emoție, se pot simți copleșiți.

Ce poate ajuta?

Să li se vorbească pe un ton calm, să li se explice situația în cuvinte pe înțelesul lor și să fie încredințați că sunt în siguranță. De asemenea, este important să fie abordați cu calm, seriozitate și disponibilitate atunci când au stări de furie și să fie încurajați să o exprime. Părinții sau îngrijitorii este bine să petreacă timp jucându-se cu copiii și organizând activități de învățare prin joc, precum cele de aici: https://www.sitters.co.uk/blog/the-15-best-activities-for-children-to-help-them-learn-through-play.aspx

Partea bună a lucrurilor

Din nou, această perioadă poate fi văzută ca o oportunitate de a petrece timp cu copilul pentru a dezvolta relația cu acesta și a-l sprijini să exploreze, să experimenteze, să se exprime și să se dezvolte emoțional și cognitiv.

Școlari

Ce se întâmplă?

Deja suficient de mari încât să înțeleagă situația, copiii de vârste școlare pot resimți mult mai acut anxietatea și îngrijorarea, având însă mecanisme diferite de reacție, de la a vorbi întruna despre situație până la a refuza total să vorbească. Pot simți o gamă largă de emoții puternice precum tristețe, furie, neputință. Se pot confrunta cu dificultăți în a ține pasul cu cerințele școlare și în a menține atenția, concentrarea sau motivația. În plus, separarea de colectivul de prieteni îi poate crea disconfort emoțional.

Ce poate ajuta?

Trecerea de la participarea la ore în clasă la urmărirea acestora de acasă, pe platformele online, reprezintă o schimbare de natură să perturbe rutinele școlare ale elevului. De aceea este important să stabilească împreună cu adultul un program zilnic care să-i permită participarea cu succes la orele online și îndeplinirea sarcinilor școlare, garantându-i totodată mult doritul și necesarul timp de recreere. Adultul este cel care trebuie să se asigure de consecvența programului. În timpul liber, îl poate angrena pe copil în jocuri și activități interesante, care facilitează dezvoltarea inteligenței sau a anumitor abilități. La fel de bine îi poate inspira apetitul pentru citit, muzică, sport sau o formă de artă. De asemenea, ar fi bine să fie sprijinit să mențină contactul cu colegii și prietenii, prin mijloace electronice, pentru a păstra și fortifica relațiile sociale.
Foarte important în această perioadă este accentul pe identificarea și exprimarea emoțiilor. Copilul trebuie învățat că este în regulă să simtă ceea ce simte și să-și exprime emoțiile în mod adecvat. Este necesar să i se explice situația și să i se ofere răspunsuri la întrebări, pe măsura înțelegerii sale, urmărind în același timp să nu fie expus excesiv la știri despre evenimente (lucru care poate dăuna inclusiv adulților, de altfel).

Partea bună a lucrurilor

Aceste vremuri dificile pot constitui pentru copil o oportunitate de a-și dezvolta inteligența emoțională și de a învăța să gestioneze corect situațiile stresante. Iar dacă părinții rămân acasă în izolare, au dintr-odată mai mult timp să sprijine sau să faciliteze dezvoltarea multilaterală a copiilor lor.

Adolescenți

Ce se întâmplă?

Adolescența este, prin definiție, o etapă potențial tumultoasă în viața unui om, iar în situații-limită se poate observa și mai bine cel fel de reacții au adolescenții la stres. Ei pot ajunge să aibă izbucniri, să se comporte neglijent, să adopte o atitudine opoziționistă, un comportament rebel sau să aibă tendințe către depresie sau abuz de alcool, tutun sau alte substanțe.
În situația de față, îi pot afecta frica de boală sau de moarte, dificultatea de a face față cerințelor școlare, lipsa banilor, emoțiile puternice. Izolarea îi pune în imposibilitatea de a participa la activități de grup în afara casei (de exemplu: antrenamente, repetiții, cercuri etc.), de a se distra cu grupul de prieteni sau de a petrece timp cu persoana iubită. În plus, statul cu părinții în casă toată ziua, în cazul în care și aceștia sunt tot în izolare, poate genera situații conflictuale sau sentimentul limitării libertății.

Ce poate ajuta?

Este necesar ca părinții să investească timp în a discuta cu adolescenții pe larg despre fenomenul epidemiei și efectele sale în diversele aspecte ale vieții oamenilor. Să le pună la dispoziție mijloace de informare, să-i îndemne să adreseze întrebări și să găsească răspunsuri.

Cel mai bine ar fi ca părintele să fie un model pentru adolescent în ceea ce privește:
• gestionarea situației: emoțional și practic;
• organizarea timpului: timp de muncă/studiu, timp de relaxare, timp pentru treburile casei, timp pentru socializare sau hobby-uri;
• grija pentru sine însuși: lucrat cu pauze, dormit suficient, o dietă echilibrată, mișcare și exerciții fizice, evitarea exceselor de orice fel.

Relațiile de prietenie sunt foarte importante pentru adolescenți, deci este nevoie ca părinții să-i sprijine pe aceștia în menținerea contactului cu prietenii în mediul online, oferindu-le spațiu și respectându-le intimitatea pe durata conversațiilor. Similar grupei de vârstă anterioare, exersarea inteligenței emoționale prin identificarea și exprimarea corectă a emoțiilor contribuie la reducerea stresului și la aplanarea conflictelor ce pot apărea. Adolescenții mai rezervați în a exprima în mod direct ceea ce experimentează pot fi îndemnați să țină un jurnal (din nou, părinții trebuie să aibă grijă să le respecte intimitatea prin a nu căuta să cerceteze conținutul jurnalului).

Partea bună a lucrurilor

Mai mult timp de stat acasă înseamnă mai mult timp dedicat coeziunii familiei, posibilitatea rezolvării unor probleme sau conflicte și posibilitatea dezvoltării multilaterale a adolescenților. Este și o oportunitate să-și acorde timp singuri cu ei înșiși și să-și cultive, astfel, autonomia în situații în care petrecerea timpului cu alte persoane nu este posibilă.

Concluzii

Cred că este crucial, mai ales în perioade de grea încercare precum epidemia aceasta, dar nu numai, ca oamenii să se înarmeze cu răbdare și înțelegere pentru semenii lor din alte categorii de vârstă și să fie receptivi la modalitățile prin care aceștia încearcă să facă față situației. Sunt copii sau adulți pe care îi putem sprijini prin modelul nostru de atitudine sau comportament. Și mai sunt și alții – indiferent de vârstă – de la care ne putem inspira noi pentru a trece cu bine de această perioadă.
Acestea sunt doar câteva dintre posibilele moduri de a gestiona stresul prelungit. Este nevoie să găsim stilul care ni se potrivește și ne ajută, însă dacă, cu trecerea zilelor, starea psihică nu se îmbunătățește, sau chiar dimpotrivă, atunci ajutorul specializat ar fi recomandat.”